• Tema 3 - Nevoi si resurse: utilizare, epuizare, gasire de noi resurse

Cuprins:
1. Provocări
2. Trasee de cunoaştere
3. Exemple de abordare integrată
4. Resurse suplimentare

 

Provocări

  • Care a fost scopul marilor expeditii geografice?

  • Ce surse energetice nepoluante exista Ón momentul de fata Ón lume?

  • Care sunt nevoile tale? Ce resurse poti oferi?

  • Ce influente ale marilor descoperiri geografice din secolele al XV-XVIII-lea pot fi regasite Ón lumea de azi?

[cuprins]

 

Trasee de cunoaştere

  • Europa în căutarea resurselor: marile descoperiri geografice şi formarea imperiilor coloniale. Tema poate fi studiată din perspectiva istoriei, a economiei, a geografiei, cu accent pe resursele economice necesare Europei în secolele al XV-lea-al XVI-lea şi pe consecinţele extinderii controlului european asupra altor continente.
  • Nevoi nelimitate versus resurse limitate. Se poate realiza o incursiune în istoria economică, pentru a studia modul în care, de-alungul timpului, oamenii au găsit mijloace ingenioase de a acoperi nevoile specifice unui anumit stadiu de dezvoltare al civilizaţiei cu resurse limitate disponibile, potrivit nivelului tehnologic al vremii.
  • Resursa umană: exploatare sau valorificare a potenţialului uman? Tema poate fi abordată din perspectiva multiplelor forme de utilizare a forţei de muncă, a resursei umane în general, de la sclavia antică sau modernă la „migraţia creierelor, întâlnită frecvent în lumea de azi.
  • Nevoi şi resurse în natură. Subiectul poate fi dezvoltat diferitelor forme de întrebuinţare a resurselor naturale. De exemplu, se poate pune accent pe relaţiile trofice în care unele specii de vieţuitoare reprezintă hrană (resursă de materie şi energie pentru alte specii), se poate discuta dinamica dintre nevoile de hrană şi resursele existente pornind de la dinamica relaţiei  pradă-prădător (care apoi poate fi extrapolată şi la fenomene sociale).
  • Resursele limitate şi consecinţele epuizării lor. Se poate realiza o anchetă privind situaţia actuală a resurselor limitate de tipul petrolului, cărbunelui, gazelor naturale etc., iar pe baza acesteia se pot simula consecinţele pe care epuizarea acestora le-ar putea avea asupra civilizaţiei umane sau asupra mediului natural în general.
  • Piramida nevoilor (Maslow) şi accesul la resursele necesare satisfacerii lor. Pornind de la analiza treptelor piramidei se poate analiza comportamentul uman corespunzător fiecărui nivel şi modul în care acţionează reclamele în modelarea comportamentului de consumator.

[cuprins]

 

Exemple de abordare integrată

Subtema 1. Europa în căutarea resurselor: marile descoperiri geografice şi formarea imperiilor coloniale

"Majestatea Voastră trebuie să ştie ca ne-am reîntors 18 oameni cu doar o singură corabie din cele cinci cu care am plecat. Am descoperit mirodenii, trestie de zahăr şi perle. Majestatea voastră va şti să aprecieze faptul că am făcut înconjurul lumii, că plecând către vest, am revenit prin est."
                                                                                                                           (Jurnalul lui Antonio Pigafetta, sec. al XVI-lea)

Repere cronologice:
Sec. X-XI – Călătoriile vikingilor pe ţărmurile estice ale continentului american.
Sec. al XIII-lea – Călătoria lui Marco Polo în China şi Asia de Sud-Est.
1418-1431 – Portughezii se instalează în arhipelagurile Madeira şi Azore.
1488 – Bartolomeo Diaz descoperă extremitatea sudică a Africii (Capul Bunei Speranţe).
1492 – Prima călătorie a lui Cristofor Columb peste Oceanul Atlantic.
1494 – Tratatul de la Tordesillas.
1498 – Vasco da Gama înconjoară Africa şi ajunge pe ţărmul vestic al Indiei.
1500 – Portughezul Alvaro Cabral descoperă Brazilia de azi.
1518-1522 – Spaniolii conduşi de Hernan Cortez cuceresc Imperiul Aztec.
1531-1535 – Spaniolii conduşi de Francisco Pizzaro cuceresc Imperiul Incaş.
1600 – Înfiinţarea Companiei engleze a Indiilor Orientale.
1602 – Înfiinţarea Companiei olandeze a Indiilor de Vest.
1608 – Începe colonizarea franceză a Canadei.
1652 – Prima aşezare olandeză în Africa de Sud.
1642 – Călătoria lui Abel Tasman în Pacificul de Sud.
1768-1771; 1772-1775; 1776-1779 – Călătoriile lui James Cook.
1830 – Franţa cucereşte Algeria.
1839-1842 – Războiul opiului, purtat de Marea Britanie împotriva Chinei.
1867 – Franţa desăvârşeşte cucerirea Indochinei.
1884-1885 – Conferinţa de la Berlin, privind controlul asupra coloniilor şi zonelor de influenţă extraeuropene.
1888-1897 – Expediţiile lui Fridtjof Nansen în Arctica.
1898 – S.U.A. ocupă Cuba, Porto Roco, Filipine. Anexarea arhipelagului Hawaii. Anglia şi Franţa luptă pentru controlul asupra Sudanului.
1899-1902 – Războiul burilor (albii olandezi) din Africa de Sud împotriva Marii Britanii.
1907 – S.U.A. ocupă Nicaragua.
1910 – Japonia anexează Coreea.
1914 – S.U.A. inaugurează Canalul Panama, proprietate americană.

Contextul istoric general. Călătoriile de explorare a teritoriilor îndepărtate nu au reprezentat o noutate absolută pentru Europa secolelor al XV-lea şi al XVI-lea. Astfel de explorări fuseseră realizate în Antichitate de fenicieni sau de greci, apoi, în primele secole ale Evului Mediu, de arabi ori de vikingi. Acestea răspundeau curiozităţii legitime a epocii cu privire la lumea înconjurătoare, dar îndeplineau totodată şi un rol economic şi social important: căutarea de noi resurse, pentru acoperirea nevoilor umane. Vikingii, de pildă, au ajuns în Islanda şi Groenlanda iar în jurul anului 1000, au explorat zona Terra Nova din America de Nord, dar fără consecinţe notabile pe termen lung. Din secolul al XV-lea, Europa a desfăşurat un proces complex de deschidere către alte orizonturi teritoriale, în urma căruia vaste spaţii geografice, altă dată complet necunoscute, aveau să fie descoperite şi subordonate dominaţiei marilor puteri europene. Mai întâi portughezii şi spaniolii, apoi francezii, englezii şi olandezii,  au contribuit, prin descoperirile geografice efectuate, la formarea imperiilor coloniale şi, în cele din urmă, la mondializarea economiei.
În plan politic, marile expediţii de explorare din secolele al XV-lea – al XVI-lea au reprezentat, într-o anumită măsură, o prelungire a cruciadelor din secolele anterioare, un răspuns în faţa agravării pericolului musulman ilustrat de otomani în Europa. În plan economic, se poate vorbi de o adevărată “foamete monetară” ce caracteriza Europa secolului al XV-lea, aflată în plină expansiune demografică şi urbană. Comerţul european avea nevoie de monedă, iar aceasta nu putea fi furnizată în cantităţi suficiente doar prin exploatarea resurselor continentului. Metalele preţioase, ca şi mirodeniile ori produsele de lux (piperul, şofranul, scorţişoara, cuişoarele, moscul, ambra, smirna etc.), aduse din fabuloasele tărâmuri ale Orientului Îndepărtat aveau să fie căutate de exploratorii aflaţi în slujba puterilor europene. Marile descoperiri geografice au fost favorizate de progrese tehnice şi ştiinţifice ale epocii: portulanele, caravela, busola, astrolabul.


Fig. 1 - Hans Holbein cel Tânăr: Portretul negustorului Georg Gisze din Gdansk (1535) 

Sarcini de lucru:

1. Priviţi cu atenţie reproducerea picturii Portretul negustorului Georg Gisze din Gdansk, de Hans Holbein cel Tânăr. Realizaţi o listă a elementelor prezente în imagine, care sugerează ocupaţia personajului.

2. Căutaţi informaţii suplimentare pentru a realiza un dosar tematic cu titlul: Bănci şi bancheri la începutul Epocii Moderne. Europa – o lume în expansiune în secolul al XVI-lea.

3. Pe baza cunoştinţelor de istorie şi de geografie, alcătuiţi o hartă a lumii cunoscute de europeni în a doua jumătate a secolului al XV-lea.


Fig. 2 - Portulan reprezentând Mediterana de Est (1590)

Sursa documentară 1
Henric Navigatorul era curios să afle ce pământuri se găseau dincolo de Insulele Canare, căci nimeni nu putea da răspunsul la această întrebare. Acesta a fost primul motiv al acţiunilor sale. Cel de-al doilea a fost acela că, dacă pe aceste teritorii se aflau porturi unde se putea acosta fără vreun risc, de acolo ar fi putut fi aduse în regat mărfuri la preţuri foarte bune. Al treilea motiv: principele dorea să afle dacă aceste teritorii erau conduse de principi creştini care să-l ajute împotriva duşmanilor credinţei. Iar cel de-al patrulea, a fost dorinţa fierbinte de a răspândi sfânta credinţă creştină şi de a aduce spre ea sufletele celor dornici de mântuire.
(Eanes de Azura, Cronica descoperirii şi cuceririi Guineei, sec. al XVI-lea)


Fig. 3 - Henric Navigatorul (portret, sec. al XV-lea)

Sarcină de lucru:

Identificaţi în sursa documentară 1 cel puţin trei cauze ale marilor descoperiri geografice din secolele al XV-lea-al XVI-lea.

Expediţii realizate de Portugalia. Suprapopularea Portugaliei, limitarea expansiunii terestre din cauza vecinătăţii spaniole, nevoia de metale preţioase şi de mână de lucru ieftină, au fost principalele cauze ale expediţiilor maritime lusitane din secolul al XV-lea. Portughezii s-au instalat în insulele Madera, Azore, pe coasta vestică a Africii, sub conducerea principelui Henric Navigatorul. În 1488, Bartolomeo Diaz a atins extremitatea sudică a Africii, Capul Bunei Speranţe, iar în 1497-1498, Vasco da Gama a realizat pentru prima dată înconjurul Africii, a trecut apoi în Oceanul Indian şi a acostat în India, la Goa şi Calicut, revenind în Portugalia cu corăbiile încărcate cu mărfuri orientale. Astfel, noul drum către India, prin ocolirea Africii, era deschis. În 1500, navigatorul Alvaro Cabral descoperea ţărmul de est al Americii de Sud, ce avea să devină Brazilia, stăpânire portugheză.


Fig. 4 - Vasco da Gama acostând la Calicut (ilustraţie, sec. al XIX-lea)

Sursa documentară 2
Patru ambarcaţiuni părăsiră uscatul şi veniră în întâmpinarea noastră, dorind să afle cine suntem. Localnicii ne arătară portul Calicut (…). Căpitanul îl trimise pe unul dintre ai noştri la Calicut. Localnicii care l-au însoţit, l-au dus la doi mauri (arabi) din Tunis, care ştiau să vorbească genoveza şi castiliana. În loc de bun  venit, aceştia l-au întrebat răstit “Ce cauţi aici?”. Iar omul nostru le-a răspuns: creştini şi mirodenii.
(Alvaro Velho¸ Sosirea lui Vasco da Gama  în India )

Expediţii organizate de Spania. În 1492, regii Spaniei, Ferdinand de Aragon şi Isabela de Castilia, au acceptat propunerea lui Cristofor Columb de a organiza o expediţie maritimă pentru găsirea drumului către Indii navigând spre vest, peste Oceanul Atlantic. Cu trei caravele – Santa Maria, Niña şi Pinta, Columb a părăsit portul Palos la 3 august 1492, iar în octombrie 1492 a ajuns în Insulele Bahamas din Arhipelagul Antilelor. Cea dintâi insulă descoperită de Columb a fost numită San Salvador. În timpul acestei prime călătorii, el a explorat actualele insule Cuba şi Haiti. Până în 1503, Columb a mai efectuat alte trei călătorii, în timpul cărora a explorat insulele Americii Centrale şi coasta nordică a Americii de Sud. Explorările lui Columb au fost completate de cele efectuate de Amerigo Vespucci, la rândul său un navigator aflat în slujba Spaniei. Între anii 1519-1522, portughezul Fernando Magellan, sprijinit de împăratul romano-german Carol Quintul (rege al Spaniei), a iniţiat prima călătorie în jurul lumii. Ocolind continentul american prin sud, el a străbătut strâmtoarea care astăzi îi poartă numele şi a trecut în Oceanul Pacific. Magellan a ajuns în apropierea Asiei, în Insulele Filipine, unde şi-a pierdut viaţa în timpul unui conflict cu băstinaşii (1521). Expediţia sa a fost continuată de Sebastian el Cano, care a revenit în Spania în 1522, încheind prima circumnavigaţie a Terrei.


Fig. 5 - Expediţiile conduse de Cristofor Columb

Sursa documentară 3
Am găsit un mare număr de insule populate de foarte mulţi locuitori. Le-am ocupat pe toate, în numele Alteţelor Voastre, fără a întâmpina vreo opoziţie. Toate sunt foarte fertile; sunt foarte frumoase, uşor accesibile şi acoperite de mii de specii de arbori. Trebuie să fi văzut porturile maritime, ca şi numerosele râuri grandioase, cu ape curate, încărcate de aur. În insula Juana se găsesc multe mirodenii, mine mari de aur şi alte metale. (...) Locuitorii acestor insule nu au nici fier, nici oţel, nici arme, pe care, de altfel, nu ar putea  să le folosească, nu pentru că nu ar fi suficient de robuşti, ci pentru că sunt foarte temători.
(Scrisoare trimisă de Cristofor Columb regelui şi reginei Spaniei)

Sarcini de lucru:

1. Identificaţi, în sursa documentară 3, fragmentele care arată dorinţa lui Cristofor Columb de a îndeplini, în cursul explorărilor sale, interesele economice ale Spaniei.

2. Pe baza imaginii Sosirea lui Cristofor Columb în Lumea Nouă, redactaţi o relatare a descoperii insulei San Salvador (octombrie 1492) din punctul de vedere al lui Cristofor Columb, al unui marinar spaniol de pe una dintre cele trei nave ale primei expediţii conduse de Columb, respectiv din cel al unui băştinaş.

3. Realizaţi o hartă a expediţiei conduse de Fernando Magellan.

 


Fig. 6 - Sosirea lui Cristofor Columb în Lumea Nouă (litografie, 1594)


Fig. 7 - Nava Victoria, condusă de Fernando Magellan (hartă, 1590)

Expediţii organizate de Anglia, Franţa şi Olanda. Anglia şi Franţa au organizat, la rândul lor, expediţii maritime. În 1497, genovezul Giovanni Cabotto (John Cabot) a explorat, în numele regelui Angliei, regiunea Terra Nova, din America de Nord, urmat în secolul al XVI-lea şi al XVII-lea de navigatorii Davis, Hudson şi Baffin. În 1584, era întemeiată prima colonie nord-americană a Angliei, Virginia. În 1534, francezul Jaques Cartier a ajuns pe coasta estică a Canadei, teritoriu ocupat sub numele de Noua Franţă. Din secolul al XVII-lea, olandezii s-au implicat în explorarea Oceanului Pacific. Printre marii navigatori ai secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea s-au numărat Abel Tasman (care a descoperit, în 1642, insula ce îi poarta azi numele), Jacob Roeggeven (exploratorul Insulei Paştelui), Samuel Wallis (care a descoperit Tahiti), Louis de Bougainville, James Cook. În cursul a trei călătorii, desfăşurate în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, Cook a explorat Alaska, insulele Polineziei, Hawaii, Noua Zeelandă, Australia.


Fig. 8 - Expediţiile conduse de James Cook (sec. al XVIII-lea)

Fig. 9 - James Cook (portret, sec. al XVIII-lea)

Sarcină de lucru:

Căutaţi informaţii suplimentare pentru a realiza un mic dicţionar al navigatorilor şi exploratorilor din secolele al XV-lea-al XIX-lea.

Consecinţe ale marilor descoperiri geografice
Cucerirea vechilor civilizaţii precolumbiene. Locuitorii zonelor temperate, favorabile culturii porumbului, de pe platourile Mexicului de astăzi sau ale Anzilor Cordilieri, au constituit civilizaţii agrare originale, aşa cum au fost cea mayaşă, aztecă şi incaşă. Aflaţi în Peninsula Yucatan din Mexic, mayaşii au rămas în istorie prin oraşele vaste, cu caracter sacru, constituite în jurul templelor şi altor spaţii cu destinaţie religioasă. Mayaşii au elaborat un calendar extrem de complex, bazat pe calculul anului sacru, a celui solar (365 de zile) şi a celui venusian (2920 de zile) şi o scriere de tip hieroglific. În astronomie realizau calcule foarte precise, în matematică au fost cel dintâi popor din lume care a utilizat cifra “0”. În cursul secolului al XIV-lea, mayaşii au intrat sub dominaţia aztecilor.

Proveniţi din nordul Mexicului, aztecii au fondat în 1345 oraşul Mexico (Tenochtitlan), care avea să devină capitala unui imperiu puternic. Societatea aztecă era ierarhizată şi războinică, nobilii (războinici şi sacerdoţi) dominând masa oamenilor de rând. În prima jumătate a secolului al XVI-lea, statul aztecilor a fost cucerit de spaniolii conduşi de Hernan Cortez şi a fost transformat în colonie a Regatului Spaniei (Noua Spanie).
Imperiul incaşilor cuprindea, în principal, actualele state Bolivia şi Peru. Capitala sa, Cuzco, număra aproximativ 200 000 de locuitori şi era dominată de Templul Soarelui (zeul suprem), ale cărui ziduri erau acoperite cu aur.  În fruntea statului se afla împăratul (Marele Inca), descendent al Zeului Soare. Statul avea 12 milioane de locuitori (vorbind peste 500 de limbi diferite), care erau conduşi de funcţionari şi preoţi, supravegheaţi de o armată numeroasă şi supuşi unor reguli economice stricte (munca era obligatorie pentru toţi, producţia era centralizată în depozitele statului, de unde o parte era destinată nevoilor statului şi nobilimii, o alta cultului religios iar cea de-a treia, distribuită populaţiei). Cucerirea imperiului de către spaniolii conduşi de Francisco Pizzaro a fost favorizată de războiul civil dintre cei doi fraţi pretendenţi la tron, Huascar şi Atahualpa. Teritoriul incaşilor a devenit, la rândul său, stăpânire spaniolă.
Din secolul al XVI-lea, aproximativ 150 000 de colonişti spanioli şi portughezi s-au instalat în teritoriile cucerite pe continentul american, aducând cu ei un nou mod de viaţă şi o civilizaţie total diferită de cea autohtonă. America a devenit o prelungire a Europei, fiind condusă după modelul şi instituţiile europene.


Fig. 10 - O reprezentare a societăţii aztece (Codex Mendoza, sec. al XVI-lea)


Fig. 11 - Machu Pichu, centru al civilizaţiei incaşe (Peru)


Fig. 12 - Calendarul maya

Resurse web suplimentare:

Civilizaţia maya:
http://www.pbs.org/wgbh/nova/maya/
Civilizaţia aztecă:
http://www.memo.fr/article.asp?ID=MOY_AME_005

Sarcini de lucru:

1. Realizaţi o hartă a Americii precolumbiene, care să redea distribuţia teritorială a principalelor populaţii locale şi a limbilor vorbite de acestea.

2. Alcătuiţi o listă a principalelor cauze care au provocat cucerirea de către europeni şi dispariţia civilizaţiilor precolumbiene.

Formarea primelor imperii coloniale. În 1493, papa Alexandru al VI-lea a împărţit noile teritorii descoperite, trasând o linie imaginară la 370 mile vest de Insulele Azore. În 1494, prin Tratatul de la Tordesillas, s-a stabilit că Portugalia avea să stăpânească teritoriile situate la est de această linie, iar Spania pe cele de la vest. Imperiul colonial portughez, format îndeosebi din puncte de coastă, pe ţărmurile Africii sau ale Asiei (cu excepţia Braziliei) s-a dovedit fragil, datorită prea marii dispersări teritoriale a coloniilor şi a populaţiei destul de puţin numeroase a Portugaliei, incapabilă să susţină o colonizare de lungă durată. Imperiul colonial spaniol era format din viceregate supuse autorităţii regale centrale, considerate de aceasta adevărate surse de aur şi argint. Abundenţa de resurse din colonii nu a contribuit însă la dezvoltarea economică a Spaniei, nevoită să importe mărfurile necesare.

În Asia, Coloniile întemeiate de europeni începând din secolul al XVI-lea au cuprins, zonele de sud şi sud-est ale continentului (Filipine, Indonezia, India, Birmania etc.), având asupra populaţiei locale o influenţă mult mai redusă comparativ cu cele americane. Comunităţile europene au rămas, în general, izolate, mulţumindu-se mai degrabă cu avantajele economice, civilizaţia orientală păstrându-şi trăsăturile specifice. Ulterior, aceste stăpâniri au cuprins şi alte teritorii (Indochina, India etc.).


Fig. 13 - Harta Cantino, a primelor stăpâniri coloniale europene (1502)

Noi rute comerciale şi mărfuri. Vechile rute maritime şi porturi ale Mediteranei şi-au pierdut treptat din însemnătate în favoarea celor de pe latura atlantică a Europei: Lisabona, Cadix, Londra, Amsterdam, Bordeaux etc. În jurul anului 1500 se conturează trei noi rute comerciale maritime: cea a mirodeniilor – aduse din India prin sudul Africii; cea a metalelor preţioase aduse din Peru, prin Strâmtoarea Magellan, către Spania, şi cea care lega Mexicul de Spania, traversând Atlanticul de Nord. Comerţul a fost favorizat de asemenea, de afluxul de metale preţioase provenite din minele Americii (argintul, provenit din exploatarea de la Potosi, America de Sud). Dezvoltat între secolele al XVI-lea şi al XVIII-lea, dominat de portughezi şi de olandezi, comerţul triunghiular avea trei etape - schimbul de mărfuri europene (ţesături, podoabe, diverse produse manufacturate) contra sclavilor negri, în Africa; apoi, de aici, în America, vânzarea sclavilor şi cumpărarea de produse locale; în final, vânzarea acestor produse în Europa, cu profituri foarte mari. Comerţul cu sclavi negri, întrebuinţaţi ca mână de lucru pe teritoriul american, s-a păstrat până în secolul al XIX-lea. În acelaşi timp, cantitatea de monedă de pe pieţele europene a crescut, în secolul al XVI-lea,  mai rapid decât producţia de mărfuri ce ar fi putut să absoarbă abundenţa de metale preţioase, ceea ce a dus la creşterea generalizată a preţurilor (inflaţie), afectând astfel categoriile sociale neimplicate în activităţile profitabile legate de marile descoperiri (nobilimea, de exemplu, şi-a pierdut forţa economică).


Fig. 14 - Comerţul triunghiular

Sursa documentară 4
În decursul a 40 de ani au murit din cauza tiraniei spaniolilor peste 12 milioane de suflete (…) prin războaie nedrepte şi crude (…) şi prin exploatarea crudă şi feroce (…). Motivul pentru care creştinii au ucis atâţia oameni a fost numai dorinţa nepotolită de aur, setea de îmbogăţire.
(Bartolomeo de Las Casas, Relatarea călătoriilor şi descoperirilor spaniole,  sec. al XVI-lea)

Sursa documentară 5
Principala şi aproape singura cauză (a creşterii preţurilor) este abundenţa aurului şi a argintului, care, în zilele noastre, este în acest regat mai mare ca niciodată… Dar, s-ar putea întreba cineva, de unde atât de mult aur şi argint? Acum peste opt decenii, portughezul, navigând în largul mărilor, şi-a umplut corăbiile cu toate bogăţiile Indiilor... În acelaşi timp, castilianul, luând în stăpânire pământurile noi, peste măsură de bogate în aur şi argint, a adus, la rândul său, aceste bogăţii în Spania… Dar spaniolul care, în cele necesare traiului zilnic, depinde de Franţa, obligat fiind să se aprovizioneze de aici cu grâne, pânzeturi ori postavuri, va merge până la capătul Pământului ca să caute metalele preţioase… Azi, se află mai mult aur şi argint în Spania şi în Italia decât în Franţa. De aceea, totul este mai scump în Spania şi în Italia decât în Franţa şi încă mai scump în Spania faţă de Italia…

(Jean Bodin, scrisoare către dl. de Malestroit, sec. al XVI-lea)

Sursa documentară 6
Eu ştiu că domnia ta, Altramirano, ai venit din Spania în Indii pentru a-l servi pe Majestatea sa, acum 23 de ani. L-ai slujit cu armele, caii, supuşii tăi, cu mari chelturieli şi punându-ţi în pericol propria viaţă. Ca recompensă parţială pentru marile servicii aduse, în numele Majestăţii Sale, îţi încredinţez tribul numit Millapoa; de acesta te vei servi potrivit recomandărilor şi ordinelor regale, tratându-i cum se cuvine, pentru ca numărul membrilor tribului să crească şi aducându-i la religia noastră creştină. De asemenea, va trebui să aveţi arme şi cai pentru a-l sluji pe Majestatea sa în caz de revoltă.
(O exploataţie colonială oferită de guvernatorul din Chile, sec. al XVI-lea)

Sarcini de lucru:

1. Imaginaţi-vă că vă aflaţi în America de Sud, în secolul al XVI-lea, ca stăpâni ai unor teritorii coloniale.  Ce decizii aţi adopta în vederea exploatării lor? Prin ce s-ar asemăna ori s-ar deosebi deciziile voastre faţă de situaţiile relatate de sursele 4 şi 6?

2. Pe baza cunoştinţelor de istorie şi de economie, realizaţi o diagramă explicativă a fenomenului economic descris de sursa 5.

3. Alcătuiţi un afiş care să ilustreze schimbul de produse (plante, animale, mărfuri etc.) realizat între Europa şi America în secolele al XVI-lea-al XVIII-lea, ca urmare a descoperirii Lumii Noi.

Sursa documentară 7
Londra este în mod sigur cel mai mare port comercial din lume, iar negustorii săi sunt organizaţi în mai multe companii puternice. Prima dintre ele este The East India Company, care aduce din  Asia ceai, porţelanuri, mătase, bumbac, mirodenii. A doua este The South Sea Company, care face comerţ cu Spania şi Mexic. Cea de a treia este compania Levantului, care face afaceri cu pielărie, ţesături, mătăsuri şi cafea din Persia şi Arabia. The Africa Company expediază tot felul de mărfuri spre ţările africane, îndeosebi produse metalurgice. Cumpără în schimb fildeş, aur şi sclavi negri pe care îi oferă apoi plantaţiilor americane.
(Cesar de Saussure, Vedere asupra Angliei în timpul domniei lui George al II-lea, 1730)


Fig. 15 - Aşezare olandeză în Java (Asia de Sud-Est)

Colonialismul în secolul al XIX-lea. Nevoia de materii prime, pieţe de desfacere şi regiuni de colonizare pentru populaţia în creştere a puterilor europene s-a aflat la baza formării imperiilor coloniale. În secolul al XVIII-lea şi în prima jumătate a secolului al XIX-lea s-au produs schimbări semnificative în distribuţia teritoriilor coloniale (Canada a intrat sub controlul Angliei, aceasta ocupând de asemenea, în Asia, India, cele 13 colonii engleze de pe coasta atlantică a Americii de Nord şi-au obţinut independenţa, majoritatea coloniilor latino-americane au devenit state independente etc.).

Majoritatea teritoriilor din Africa şi Asia au fost împărţite, în secolul al XIX, în colonii şi zone de influenţă ale marilor puteri europene. Ocupaţia a fost exercitată prin administrare directă sau prin intermediul conducătorilor locali, fiind adeseori prezentată de puterile coloniale ca o binefacere a civilizaţiei, pentru comunităţile băştinaşe. În mare măsură, reglementarea statutului regiunilor coloniale din Africa s-a realizat în cadrul Conferinţei de la Berlin (1884-1885). La cumpăna secolelor XIX-XX, Japonia şi S.U.A. au intrat, la rândul lor, în cursa colonială. Lupta pentru colonii a generat, în secolul al XIX-lea, numeroase conflicte între marile puteri, devenind una dintre cauzele principale ale Primului Război Mondial.

Conflicte şi revolte coloniale în secolul al XIX-lea şi la începutul secolului al XX-lea

1830 – Franţa cucereşte Algeria.
1839-1842 – Războiul opiului, purtat de Marea Britanie împotriva Chinei.
1852-1885 – Războaiele anglo-birmane.
1857 – India: răscoala şipailor, îndreptată împotriva dominaţiei britanice.
1860-1870 – Noua Zeelandă: războaiele maori, împotriva britanicilor.
1881-1888 – Răscoala mahdistă, în Sudan, împotriva stăpânirii anglo-egiptene.
1888-1890 – Revolta Africii de Vest, sub conducerea lui Samory Touré, împotriva francezilor.
1895-1896 – Franţa cucereşte Madagascarul.
1898 – Confruntare anglo-franceză în Sudan.
1898 – Războiul hispano-american: Spania cedează Statelor Unite Cuba, Porto Rico, Guam, Filipine (desfiinţarea imperiului colonial spaniol).
1899-1902 – Războiul burilor (albii olandezi) din Africa de Sud împotriva Marii Britanii.
1906 – Confuntare diplomatică franco-germană în privinţa Marocului.
1911 – A doua criză marocană.
1911-1912 – Războiul italo-otoman pentru Tripolitania (Libia).
1910 – Japonia anexează Coreea.


Fig. 16 - Împărţirea Chinei (caricatură franceză, sec. al XIX-lea)

Sursa documentară 8
Deschiderea în faţa civilizaţiei a singurei zone din lume în care aceasta nu este încă prezentă, înlăturarea tenebrelor ce acoperă populaţii întregi, reprezintă o cruciadă demnă de acest secol al progresului. Trebuie să fixăm stindardul civilizaţiei în pământul Africii şi să luptăm împotriva comerţului cu sclavi negri.
(Regele Belgiei, Leopold al II-lea, discurs, 1876)

Sursa documentară 9
Nu există un drept al naţiunilor zise superioare faţă de cel al naţiunilor inferioare. (...) Să nu încercăm să ascundem violenţa sub numele ipocrit de civilizaţie. Să nu vorbim de drept şi de misiune. Cucerirea despre care vorbiţi este un abuz de forţă al civilizaţiei ştiinţifice asupra civilizaţiei rudimentare, în profitul pretinsului civilizator. Vorbind astfel de civilizaţie înseamnă să adăugăm violenţei, ipocrizia.
(Georges Clemenceau, discurs, 1885)

Fig. 17 - Imperiul colonial britanic la începutul secolului al XX-lea

Sarcini de lucru:

1. Pe baza cunoştinţelor de geografie, realizaţi un planiglob, pe care să înscrieţi: coloniile şi zonele de influenţă ale marilor puteri la cumpăna secolelor XIX-XX, materiile prime exploatate de acestea din colonii, principalele trasee maritime utilizate.

2. Organizaţi un joc de roluri în care să dezbateţi problema colonialismului şi a sclaviei în epoca modernă, din punctul de vedere al unui britanic, al unui francez, al unui autohton africa, respectiv al unui aborigen din Australia.

3. Realizaţi o prezentare Power Point cu tema: „Urmările politicii coloniale din epoca modernă pentru lumea de azi”.

 

Anexă. Fişă de lucru
1. Realizaţi o prezentare cu titlul “Drumul prin istorie al mirodeniilor” în care să descrieţi principalele plante aromatice, mirodenii şi condimente, evoluţia preţurilor, ţări producătoare şi exportatoare de mirodenii. Compuşi chimici implicaţi în generarea aromelor specifice (uleiuri volatile, esteri, etc).


Fig. 18 - Mirodenii

2. Realizaţi o prezentare a plantelor aclimatizate în Europa: fasole, porumb, cartof, tutun, tomate. Tehnologii de cultură, rolul în alimentaţie al acestor specii.

3. Realizaţi o prezentare a plantelor aclimatizate în America: grâu, secară, mei, orz, măslin, viţă de vie. Tehnologii de cultură, rolul în alimentaţie al acestor specii.

4. Sursă documentară:
Una din cele mai mari probleme în aceste expediţii era perioada îndelungată în care marinarii rămâneau la bordul vaselor, neavând acces la alimente proaspete. De aceea era necesar să ia provizii suficiente, constând în hrană uscată, carne şi peşte uscat şi o pâine specială, numită în portugheză «biscoito», biscuiţi. Aceste alimente nu conţineau vitamina C şi, în lipsa ei, oamenii se îmbolnăveau de scorbut. Relatările despere expediţia lui Vasco da Gama sugerează că scorbutul era principala cauză de deces în rândul echipajului. (R. Magalhães).
Realizaţi o prezentare cu tema: “Scorbutul produs de deficienţa de vitamina C - marele neajuns al expediţiilor” în care să vă referiţi la vitamina C (antiscorbutică): surse, rolul în organism al acesteia, manifestările excesului şi ale carenţei, necesar zilnic de vitamina C.
5. Pe baza resurselor web suplimentare, realizaţi o prezentare PowerPoint a progrese tehnice în navigaţie (cârma, busola, caravela, astrolabul), baza marilor descoperiri geografice. Descrierea acestor dispozitive, evoluţia lor de-a lungul timpului, utilitate.


Fig. 19 - O copie a vasului Santa Maria cu care Columb a pornit în căutarea Americii

Fig. 20 - Astrolab, inventat în anul 170 Î.H., folosit pentru calcule astrologice şi în navigaţie.


Fig. 21 - Busola - cunoscută din timpul împăraţilor din China a fost perfecţionată de portughezi în timpul marilor descoperiri geografice

Anexă: Resurse energetice
Aici, pe Terra, primim toată energia de care avem nevoie, în principal lumina şi căldura de la Soare. Ea este esenţială pentru viaţa de pe această planetă. Soarele trimite spre Pământ 180 000 terawati energie, în fiecare secundă. Spre comparaţie, în acord cu statisticile efectuate de ONU, omenirii îi sunt necesari 13 terawati per secundă pentru susţinerea activităţii din industrie, transporturi, agricultura şi a activităţilor casnice.

Convertoare de energie solară
Lumina soarelui conţine energia necesară plantelor pentru a creşte. Plantele sunt organisme care îşi pregătesc singure hrana din substanţe minerale, apă şi dioxid de carbon în cadrul procesului de fotosinteză. Fotosinteza este procesul fiziologic prin care plantele verzi sintetizează substanţele organice din dioxid de carbon şi apă cu ajutorul luminii solare absorbite de clorofila şi eliberează oxigen. Practic, mâncarea şi combustibilii fosili pe care îi utilizăm sunt produşi ai fotosintezei, procesul care transformă energia luminii solare în forme de energie ce pot fi folosite în sisteme biologice. Organisme începând cu bacteriile, algele şi terminând cu plantele superioare sunt capabile să realizeze fotosinteza.
Petrolul, cărbunele şi gazele naturale, sunt resturi de plante care au trăit cu milioane de ani în urmă. Energia din aceşti combustibili, eliberabilă prin ardere, este energie chimică în care a fost convertită lumina soarelui.
De cele mai multe ori noi utilizăm sursele poluante precum cărbunii, petrolul, gazele naturale pentru a ne acoperi necesarul de energie. Energia furnizată acum de către aceste surse are preţ mare, este epuizabilă, poluează planeta şi generează conflicte între deţinătorii săi.
Chiar şi energia eoliană îşi datorează existenţa curenţilor atmosferici produşi ca urmare a încălzirii neuniforme a straturilor de aer.

Celulele fotovoltaice (photo= luminăşi voltaic= electricitate) sunt dispozitive care convertesc lumina solară în electricitate. Utilizate cândva doar în spaţiul extraterestru, pentru a asigura resursele necesare funcţionării sateliţilor, azi ele apar în situaţii din ce în ce mai variate. În viitorul apropiat ar putea chiar să furnizeze energia electrică necesară locuinţelor noastre. La ora actuală, tehnologia lor de fabricaţie este încă scumpă. Este drept, în prezent costul producerii unui Watt prin intermediul panourilor solare este de 6-7 ori mai mare decât costul producerii sale în termocentrale, dar investiţia se amortizează în timp. În plus, să nu uitam: panourile solare sunt ecologice. Şi cum resursele naturale sunt deja în pericol de epuizare… ar cam fi cazul să ne gândim la viitorul nostru. Celulele fotovoltaice sunt construite din semiconductori precum siliciul. Atunci când fasciculul de fotoni atinge elementul fotovoltaic, o parte din el este absorbită în stratul semiconductor, unde eliberează electroni din legăturile covalente. Mişcarea acestor electroni va fi dirijată prin intermediul unor câmpuri electrice interne. Dacă stratul semiconductor are contacte metalice pe suprafeţe, atunci curentul electric poate fi dirijat spre exteriorul elementului fotovoltaic.
Aici se poate utiliza lecţia AeL MAG 14- Randamentulde funcţionare al aparatelor electrice, Momentul 6.

Ce se întâmplă de fapt în Soare?
Soarele, sursa noastră de lumină şi de energie,este reactorul termonuclear perfect şi sigur de pe cer! Energia  solară, oferită cu generozitate,  este de înaltă calitate putând fi transformată eficient în caldură, electricitate, energie chimică. Este nepoluant, etern (pentru următoarele câteva miliarde de ani) şi gratis pentru toată lumea.      
Fuziunea nucleară este procesul prin care două nuclee atomice reacţionează pentru a forma un nou nucleu, mai greu (cu masă mai ridicată) decât nucleele iniţiale. Ca urmare a fuziunii se produc şi alte particule subatomice, ca de exemplu neutroni sau raze alfa (nuclee de heliu) sau beta (electroni sau pozitroni).
Deoarece nucleele participante sunt încărcate electric, reacţia de fuziune nucleară poate avea loc numai atunci când cele două nuclee au energie cinetică suficientă pentru a învinge potenţialul electric (forţele de respingere electrică) şi prin urmare se apropie suficient pentru ca forţele nucleare (care au rază de acţiune limitată) să poată rearanja nucleonii. Această condiţie presupune temperaturi extrem de ridicate, dacă reacţia are loc într-o plasmă, sau presupune accelerarea nucleelor în acceleratoare de particule.
Aici se poate utiliza lecţia AeL NUC 12- Reacţia de fuziune în Soare, pentru a ilustra reacţia de fuziune nucleară împreună cu procesele de nucleosinteză din stele.

Cum am putea crea un reactor de fuziune termonucleară pe Pământ?
Temperaturile uriaşe care trebuie atinse pentru a menţine reacţia de fuziune ar distruge orice material de pe Terra. Reproducerea reacţiei presupune plasarea plasmei într-o cuşcă toroidală generată de câmpuri magnetice puternice, pentru a preveni evadarea particulelor încărcate electric din plasmă. Un astfel de control magnetic se exercită în reactoarele numite TOKAMAK.
O altă posibilitate de control ar fi confinarea inerţială a plasmei utilizând laseri.
Aici se poate utiliza lecţia AeL NUC 12- Reacţia de fuziune în Soare, pentru a ilustra reacţia de fuziune nucleară controlată în Tokamak sau cu laseri.

Energia nucleară
Se obţine în reacţii de fisiune nucleară, în reactoare nucleare.
Reactorul nuclear este o instalaţie în care este iniţiată o reacţie nucleară în lanţ, controlată şi susţinută la o rată staţionară. Reactoarele nucleare sunt utilizate în principal pentru generarea producţiei de căldură pentru generare de electricitate; producţie de căldură pentru încălzire domestică şi industrială. Ele utilizează uraniul rafinat şi îmbogăţit pentru a produce reacţii de fisiune nucleară.
Aici se poate utiliza lecţia AeL NUC9- Reactorul nuclear pentru a ilustra funcţionarea unui reactor nuclear şi a unei centrale nuclearo-electrice.
Într-o anumită măsură este adevărat că energia nucleară este curată şi nu poluează atmosfera, însă niciodată nu se menţionează faptul că aceste lucruri sunt valabile strict în timpul procesului de generare a electricităţii. În urma acestui procedeu rămân deşeuri radioactive care trebuie să fie depozitate sute de ani înainte de a deveni inofensive.
Energia verde” este un termen care se referă la surse de energie regenerabilă şi nepoluantă. Electricitatea generată din surse regenerabile devine din ce în mai disponibilă. Prin alegerea unor astfel de surse de energie regenerabilă consumatorii pot susţine dezvoltarea unor energii curate care vor reduce impactul asupra mediului asociat generării energiei convenţionale şi vor creşte independenţa energetică.

Energia fotovoltaică şi eoliană reprezintă o soluţie viabilă pentru locaţiile care nu beneficiază în prezent de racordare la reţeaua naţională de electricitate. În viitor, printr-o legislaţie corespunzătoare aceste sisteme pot deveni rentabile şi pentru consumatorii conectaţi la reţeaua naţională prin eliminarea necesităţii folosirii unor acumulatori şi livrării energiei direct în reţeaua naţională.

[cuprins]

Resurse suplimentare

Resurse web suplimentare:

    1. Istoria navigaţiei maritime:

http://www.abc.net.au/navigators/navigation/history.htm

    2. Instrumente de navigaţie:

http://www.waterencyclopedia.com/Mi-Oc/Navigation-at-Sea-History-of.html

    3. Călătoriile lui Cristofor Columb:

http://www.columbusnavigation.com/

    4. Arhivă despre viaţa şi călătoriile lui Cristofor Columb:

http://www.franciscan-archive.org/columbus/

    5. Muzeul Naţional al Marinei Marii Britanii:

http://www.nmm.ac.uk/index.php

    6. Civilizaţia incaşilor:

http://en.wikipedia.org/wiki/Inca_civilization

    7. Muzeul aurului din Peru:

http://www.museoroperu.com.pe/museum.html

    8. Muzeul Naţional de Arheologie din Peru:

http://museonacional.perucultural.org.pe/index.htm

    9. Călătorii şi exploratori:  

http://www.ucalgary.ca/applied_history/tutor/eurvoya/

    10. Cristofor Columb, 1492

http://www.youtube.com/watch?v=3r0pio1h0xA

    11. Fernando Magellan

http://www.youtube.com/watch?v=iwzoH2a-E4A

    12. Condimentele şi sănătatea

http://www.youtube.com/watch?v=--mKb2S8v0w

    13. Enciclopedia condimentelor

http://www.theepicentre.com/Spices/spiceref.html

[cuprins]

 

      www.fonduri-ue.ro www.fntm.ro www.uniuneaeuropeana.ro www.fseromania.ro www.fseromania.ro