• Tema 7 - Potentialul creator uman; descoperiri si inventii care au revolutionat lumea

Cuprins:
1. Provocări
2. Trasee de cunoaştere
3. Exemple de abordare integrată
4. Resurse suplimentare

 

Provocări

  • Inventie sau descoperire?
  • Cum ar fi fost viaţa noastră fără invenţii şi descoperiri?
  • Ce ai dori să inventezi? La ce va folosi inventia ta?
  • Cum ar fi fost lumea de azi fără inventarea motorului cu aburi?

[cuprins]

Trasee de cunoaştere

  • Cronologia inventiilor si descoperirilor stiintifice - tema poate fi abordata prin prisma tuturor disciplinelor. Pot fi prezentate inventii care prin aplicabilitatea lor ne influenteaza viata īntr-un mod constructiv.
  • Personalităţi ştiinţifice - tema poate fi dezvoltată sub formă de proiect. Elevii lucrează pe grupe şi au ca sarcină să se documenteze asupra vieţii şi activităţii unor oameni de ştiinţă din anumite domenii: fizică, chimie, biologie, etc.
  • Premii menite să recompenseze descoperirile şi invenţiile - premiile Nobel, medalia Fields, etc.
  • Motorul cu aburi şi societatea industrială modernă. Tema poate fi studiată din punctul de vedere al impactului unei descoperiri (forţa aburului, aplicaţiile acesteia) asupra dezvoltării societăţii umane în ansamblu.
  • Jules Verne – vizionar al descoperirilor lumii moderne. Pornind de la lucrările lui Jules Verne, se poate realiza un studiu privind modernitatea operei acestuia.
  • Tiparul – invenţie esenţială a societăţii umane. Se pot realiza studii de caz privind momentele inventării şi perfecţionării tiparului, respectiv asupra impactului acestuia în societate.
  • Marile invenţii ale Chinei: hârtia, busola, praful de puşcă, mătasea, bancnota.
  • Nikola Tesla: inventarea generatorului de curent alternativ şi implicaţiile acesteia.


[cuprins]

 

Exemple de abordare integrată

Subtema 1. Cronologia invenţiilor şi descoperirilor ştiinţifice

“Dacă am o mie de idei şi doar una se dovedeşte a fi bună, sunt mulţumit” (Alfred Nobel)

Inventiile reprezinta realizari tehnice ce aduc noutate si progres fata de ceea ce se cunostea pāna īn acel moment. Constau īn realizarea unor obiecte sau a unor procedee de obtinere a acestora. O inventie poate fi un rezultat obtinut individual sau īn echipa. Se cunosc cazuri de inventii facute simultan īn diverse colturi de lume.

Sarcini de lucru:

1. Realizaţi o prezentare în care să descrieţi invenţiile făcute între anii 1980-2010!

2. Documentaţi-vă şi realizaţi un proiect despre invenţii şi inventatori români. Mergeţi în acest sens la Muzeul Tehnicii din Bucureşti!

3. Petrache Poenaru, românul care a inventat stiloul - “Condeiul portăreţ fără sfârşit, alimentându-se însuşi cu cerneală“! Realizaţi un poster cu această temă!

Aspecte cronologice - invenţii (selecţie)

Invenţia

Inventatorul

Anul

ceasornicul

Peter Henlein (Germania)

1524

creionul

Conrad Gesner (Elveţia)

1565

telescopul

Leonard Digges (Anglia), Taqi al-Din (Egipt)

1570

maşina de tricotat

William Lee (Anglia)

1589

microscopul

Hans Lippershey, Hans Janssen, Zacharias Janssen (Olanda)

1609

rigla de calcul

William Oughtred (Anglia)

1620

şublerul

Pierre Vernier (Franţa)

1631

barometrul

Evanghelista Torricelli (Italia)

1643

vehiculul cu aburi

Ferdinand Verbiest (Flandra)

1672

pianul

Bartolomeo Cristofori (Italia)

1700

diapazonul

John Shore (Anglia)

1711

paratrăznetul

Benjamin Franklin (SUA)

1752

vehiculul cu aburi

Nicolas Joseph Cugnot (Franţa)

1769

submarinul

Davin Bushnell (SUA)

1775

motorul cu aburi

James Watt (Scoţia)

1776

balonul cu aer cald

fraţii Montgolfier (Franţa)

1783

stetoscopul

Rene Laennec (Franţa)

1816

bicicleta

Karl Drais (Germania)

1818

motorul electric

Michael Faraday (Anglia)

1821

alfabetul Braille

Louis Braille (Franţa)

1834

revolverul

Samuel Colt (SUA)

1835

chibritul

Gustav Erik Pasch (Suedia)

1844

pasteurizarea

Louis Pasteur, Claude Bernard (Franţa)

1862

dinamita

Alfred Nobel (Suedia)

1866

microfonul

Emile Berliner (SUA)

1877

bicicleta

John Kemp Starley (Anglia)

1885

motorul cu benzină

Gottlieb Daimler (Germania)

1886

fermoarul

Whitcomb L. Judson (SUA)

1891

motorul cu reacţie

Henri Coandă (România)

1910

plasturele adeziv

Earle Dickson (SUA)

1920

cuptorul cu microunde

Percy Spencer (SUA)

1946

cubul Rubik

Ernő Rubik (Ungaria)

1974

compact discul

Philips Electronic (Olanda) şi Sony Corporation (Japonia)

1980

O descoperire stiintifica reprezinta descrierea, observarea sau demonstrarea experimentala a unor fenomene si procese din natura care īnca nu au fost observate. De exemplu, o noua descoperire stiintifica este izolarea unui compus chimic nou īn stare naturala, descoperirea si descrierea unei specii vegetale sau animale.

Descoperire

Descoperitor

Anul

Bateria electrică

Alessandro Volta

1800

Teoria atomului în (Chimie)

John Dalton

1805

Ciclul Carnot, motorul cu ardere ideal

Carnot

1824

Legea lui Ohm (Electricitate)

Georg Simon Ohm

1827

Sinteza ureei

Friedrich Wöhler

1828

Zero absolut ca temperatură

Lord Kelvin

1848

Teoria evoluţiei prin selecţie naturală

Charles Darwin şi Alfred Wallace

1859

Legile lui Mendel privind moştenirea genetică, baza geneticii

Gregor Mendel

1865

Tabelul periodic

Dmitri Mendeleev

1869

Teoria electromagnetismului

James Clerk Maxwell

1873

Tubul Crookes

William Crookes

1875

Razele X

Wilhelm Conrad Röntgen

1895

Radioactivitatea

Henri Becquerel

1896

Legea lui Planck

Max Planck

1900

Teoria relativităţii

Albert Einstein

1905

Modelul atomic Bohr

Niels Bohr

1913

Principiul de excluziune (Mecanică cuantică)

Wolfgang Pauli

1924

Structura elicoidală a ADN-ului, baza pentru biologie moleculară

Crick şi Watson

1953

Oaia Dolly este clonată

Institutul Roslin

1997

Expansiunea Universului se accelerează

Gerson Goldhaber şi Saul Perlmutter

1998

Sarcină de lucru:

Prezentaţi modul în care s-a făcut descoperirea penicilinei şi a altor medicamente, precum şi efectul pe care l-a avut descoperirea lor asupra evoluţiei omenirii!

 

Subtema 3. Premii menite să recompenseze descoperirile şi invenţiile

Istoria acordării premiilor Nobel
Binecunoscutele premii Nobel au fost instituite de către Alfred Nobel. Testamentul savantului suedez, redactat la Paris, în 1895, prevede ca premiile să fie împărţite astfel: “o parte celui care a făcut descoperirea sau invenţia cea mai importantă în domeniul fizicii, alta celui care a făcut descoperirea sau a înregistrat progresul cel mai remarcabil în chimie, alta celui care a făcut descoperirea cea mai importantă în domeniul fiziologiei sau medicinei, alta celui care a produs în domeniul literar lucrarea cea mai remarcabilă de o tendinţă idealistă şi o altă parte celui care a acţionat cel mai bine sau mai vizibil pentru fraternitatea popoarelor, abolirea sau reducerea numărului armelor permanente, ca şi pentru organizarea şi difuzarea congreselor de pace”.


Fig 1 - Alfred Nobel

Dar cine a fost Alfred Nobel?
Alfred Bernhard Nobel s-a născut la 21 octombrie 1833 la Stockholm şi era fiul Carolinei Andriette şi al lui Immanuel Nobel. Tatăl, de profesie inginer era specialist în construcţii mecanice şi inventator. În anul 1842 se mută cu familia în Sankt Petersburg şi din acest motiv, Alfred întrerupe cursurile şcolare începute de câteva trimestre, acestea rămânând singurele cursuri şcolare regulate urmate vreodată de acesta.
După ce îl cunoaşte pe Ascanio Sobrero, inventatorul nitroglicerinei, Nobel devine interesat de posibilitatea folosirii ei în construcţii şi începe să elaboreze diferite metode de controlare a exploziei acesteia. În timpul acestor cercetări, fratele mai mic împreună cu patru muncitori sunt victimele unui accident ce are loc ca urmare a unei explozii necontrolate. Această tragedie nu l-a oprit pe Nobel să persiste în cercetările sale.
Ceva mai târziu, Nobel descoperă că explozia nitroglicerinei poate fi controlată dacă este folosit ca suport kieselgurul. Astfel, ia naştere dinamita pe care Nobel o brevetează în anul 1867. Deoarece dinamita reducea substanţial costurile aruncării în aer a blocurilor de piatră, vânzarea dinamitei a devenit o afacere extrem de profitabilă.
În timpul vieţii, Nobel  a deschis şi condus în total 93 de fabrici de dinamită în 20 de ţări. Dacă în anul 1867, producţia de dinamită a fost de 11 tone, în anul 1896 aceasta a ajuns la 66500 tone!
Era un pacifist convins crezând că descoperirile sale vor fi folosite în mod paşnic, însă curând a constatat că acestea sunt folosite mai ales în scopuri războinice.
Până la moartea sa, în 1896, Alfred Nobel a brevetat peste 355 de invenţii, printre care cauciucul sintetic, pielea artificială şi mătasea sintetică. Astfel, Nobel a pus bazele uriaşei sale averi, dar a declarat în nenumărate rânduri că a făcut această muncă fără nici o plăcere deoarece i-a răpit mult timp pe care în alte condiţii l-ar fi dedicat cercetării.
Nobel nu a avut niciodată un birou propriu, el simţindu-se în largul său în laborator. A călătorit foarte mult şi nu a renunţat niciodată la cetăţenia şi domiciliul său suedez. De multe ori s-a simţit singur şi pe parcursul vieţii a fost  destul de bolnav (suferea de dureri de cap, indigestie, stări de depresie). Munca asiduă şi călătoriile dese nu i-ai lăsat timp pentru viaţa personală. Nu a fost căsătorit şi nici nu  a avut copii.
La un moment dat a avut nevoie de o secretară şi în urma unui anunţ dat la ziar s-a prezentat Bertha Kinsky. Prima impresie a acesteia despre Alfred Nobel a fost: “un domn între două vârste, cu ochi luminoşi, albaştri, cu faţa serioasă fără a fi severă, întunecată de o barbă scurtă şi îmbunată de un râs îndurerat”. La scurt timp, Bertha se căsătoreşte şi părăseşte locul de muncă. A rămas însă prietenă cu savantul şi peste ceva timp a înfiinţat o societate finanţată printre alţii şi de Nobel şi a devenit o militantă pentru pace. Se spune că hotătârea lui Nobel de a înfiinţa premiul pentru pace a fost luată ca urmare a prieteniei cu Bertha. De altfel, în anul 1905, aceasta a primit Premiul Nobel pentru Pace. Alte surse, susţin ideea că Nobel a hotărât să premieze militanţii pentru pace ca să compenseze prin acest premiu forţa distructivă a dinamitei sale.
Alfred Nobel se stinge în anul 1896 iar slujba religioasă este oficiată de reverendul Soderblom, prietenul său. Peste 34 de ani, acesta este laureat al Premiului Nobel pentru Pace.

Moştenirea lui Nobel
Nobel şi-a scris testamentul cu un an înainte de moarte şi pentru primul an de decernări a nominalizat până şi instituţiile care să se ocupe de organizarea acordării premiilor: Institutul Karolinska (medicină), Academia Suedeză de Ştiinţe (chimie şi fizica), Academia Suedeză (literatură) şi Parlamentul Norvegiei (pace).
Testamentul a fost redactat fără ca Nobel să se consulte cu moştenitorii săi legali sau cu vreun notar. Din acest motiv, testamentul era plin de vicii de procedură şi era deficient din punct de vedere legal. Executorul testamentului, Ragnar Sohlman a trebuit să ducă o muncă grea de lămurire cu guvernul suedez pentru a trece cu vederea multe obiecţii ce-i puteau fi aduse.
Aproape toată averea (32,5 milioane de coroane suedeze) urma să fie donată „sub formă de premii celor care, în anul precedent, au adus cele mai mari servicii umanităţii“, indiferent de naţionalitate şi de distincţiile anterioare.
Nobel nu ceruse consimţământul instituţiilor nominalizate pentru acordarea premiilor. Ba mai mult, şi-a lăsat aproape întreaga avere unei fundaţii inexistente pe care executorii testamentului aveau sa o creeze abia la trei ani după moartea sa. Testamentul a fost puternic contestat de rude care au avut de împărţit o sumă infimă din averea marelui Nobel.
Majoritatea ziarelor, liderii politici şi opinia publică nu au luat în serios testamentul lui Nobel. Chiar şi regele Suediei a considerat la acea vreme că este imposibil ca o asemenea sumă (echivalentul a 9,5 milioane dolari) să fie oferită drept cadou.
În testament, Nobel a introdus nişte condiţii care trebuie îndeplinite la acordarea premiului: să nu se ţină cont de naţionalitate, premiul la o categorie ştiinţifică să nu se împartă la mai mult de trei persoane şi să nu se acorde postum.

Acordarea premiilor Nobel de-a lungul timpului
În fiecare an, la 10 decembrie (ziua morţii lui Nobel) au loc la Stockholm şi la Oslo festivităţile de decernare a premiilor Nobel. La festivitatea de la Stockholm participă regele Suediei, Carl Gustav al XVI-lea şi familia regală, membrii guvernului suedez, ai parlamentului, membrii corpului diplomatic, reprezentanţi ai societăţilor ştiinţifice, laureaţi ai premiului Nobel.
La Oslo, Premiul Nobel pentru Pace este înmânat de chairman-ul Comitetului Norvegian Nobel în prezenţa regelui Harald al V-lea al Norvegiei. Fiecare laureat primeşte diploma, un document ce indică suma primită şi medalia de aur Nobel. Pe o faţă a medaliei se află efigia lui Alfred Nobel, însoţită de anul naşterii şi cel al morţii sale. Pe fiecare medalie este gravat numele laureatului.


Fig. 3 - Medalia Nobel


Fig. 4 - Diploma Nobel

Suma de bani primită de un laureat a fost la început în valoare de 40.000 dolari SUA iar apoi a crescut, ajungând la aproximativ 1.400.000 dolari SUA, în prezent.
Ceremonia decernării premiilor se încheie cu imnul Suediei.
Statutul Fundaţiei Nobel a fost promulgat in iunie 1900. Conform Statutului, o persoană nu se poate auto-propune şi nici nu poate face contestaţii. De asemenea, nominalizările sunt confidenţiale, ca şi discuţiile dintre membrii comisiilor care acordă premiile. Numele celor propuşi trebuie să rămână secrete timp de 50 de ani.
Dacă laureatul moare între anunţarea premiului şi decernarea sa, premiul rămâne valabil. Această hotărâre a fost luată de Fundaţia Nobel în anul 1974. În 1996, William Vickrey a murit la câteva zile de la anunţul prin care el era laureat al Premiului Nobel pentru Economie.
Premiile se pot acorda şi unor institute sau societăţi. De exemplu, în anul 1904, premiul Nobel pentru pace a fost acordat Institutului de Drept Internaţional din Gand, în 1910 Biroului Internaţional al Păcii, în 1917 Comitetului Internaţional al Crucii Roşii.
În cazul în care se apreciază că niciuna dintre lucrările supuse concursului din acel an nu posedă calitatea ştiinţifică necesară acordării premiului, acesta se reportează pentru anul următor.
Pentru a fi admis în concursul de acordare a premiului Nobel, un candidat trebuie să fie propus de o persoană desemnată în acest scop. Cei care pot face propuneri sunt foşti laureaţi ai premiului Nobel, profesori renumiţi ai unor universităţi prestigioase care fac parte din Comitetul Nobel, membri ai parlamentelor internaţionale. Oricine se autopropune este automat descalificat.
Deciziile referitoare la atribuirea premiilor sunt fără apel. Dacă au existat divergenţe de opinii la dezbatere, Statutul Fundaţiei Nobel interzice ca acestea să fie inserate în procesele verbale sau să fie cunoscute în vreun mod. Actele, rapoartele şi propunerile comitetelor Nobel privitoare la atribuirea premiilor nu vor putea fi publicate sau cunoscute în vreun mod.
Totuşi, în urmă cu câţiva ani, Fundaţia Nobel a permis deschiderea arhivelor şi publicarea oricărui material mai vechi de 50 de ani. Cu această ocazie s-a descoperit că Arnold Sommerfeld a fost propus între 1917 şi 1937 în fiecare an, cu o singură excepţie, primind în total 73 de nominalizări. Cu toate acestea nu a primit niciodată premiul Nobel pentru fizică.
Albert Einstein a fost nominalizat de 64 de ori, fiind propus pentru acest premiu 10 ani la rând. Se spune că fizicienii academiei nu au avut nici o intenţie de a-l premia pentru teoria relativităţii. Premiul obţinut în anul 1921 a fost acordat pentru pentru explicarea efectului fotoelectric.
O dată cu desecretizarea arhivelor Fundaţiei Nobel, s-a descoperit că în anul 1939, Hitler a fost nominalizat la premiul pentru Pace dar la scurtă perioadă, nominalizarea a fost retrasă. Aceleaşi surse indică faptul că şi Stalin a fost propus de două ori pentru obţinerea premiului Nobel pentru Pace.
Marie Curie nu a avut decât patru nominalizări pentru cele două premii primite în 1903 pentru fizică şi 1911 pentru chimie. De altfel, aceasta a fost prima femeie care a primit premiul Nobel şi singura care a obţinut premiul Nobel de două ori până în prezent. Jane Addams a fost nominalizată de 91 de ori între 1916 şi 1931, când a obţinut premiul Nobel pentru Pace. La cealaltă extremă se află Emily Green Balch, Fridtjof Nansen şi Theodore Roosevelt care au primit premiul pentru Pace la prima nominalizare.
Dintre categoriile pentru care se acordă premiul Nobel lipseşte matematica. Motivul nu se ştie exact, dar s-au făcut tot felul de speculaţii. Unii spun că lui Nobel nu i-ar fi plăcut matematica, alţii afirmă că ar fi făcut o pasiune pentru o tânără care apoi s-a căsătorit cu un matematician. Adevărul se găseşte în testamentul lui Nobel în care spune că premiul se va acorda pentru o descoperire de ordin practic care va influenţa viaţa omului. Nobel a considerat ca matematicienii nu pot face umanitatea să avanseze.
Totuşi, pentru a compensa această nedreptate, în anul 1936 a fost inventat echivalentul premiului Nobel pentru matematică - medalia Fields şi se acordă o dată la patru ani unui cercetător mai tânăr de 40 de ani.

Ştiaţi că...
...în istoria acordării vestitelor premii au existat doi  laureaţi care au refuzat premiul? Aceştia sunt Jean-Paul Sartre şi  Le Duc Tho.
...Richard Kuhn, Adolf Butenandt şi Gerhard Domagk au fost obligaţi de Hitler să refuze  premiile Nobel obţinute pentru chimie, respectiv medicină?
...organizaţia Crucea Roşie a obţinut premiul Nobel pentru Pace de 3 ori (în1917, 1944, 1963)?

Sarcini de lucru:

1. Realizaţi un poster în care să prezentaţi personalităţile care au obţinut premiul Nobel în anul 2009 precum şi descoperirile pentru care l-au obţinut!

2. Cum se protejează invenţiile? Realizaţi un material în care să prezentaţi acest lucru.

3. Acordarea unor premii Nobel a fost privite cu suspiciune. Documentaţi-vă şi aflaţi care sunt personalităţile al căror merit a fost pus sub semnul întrebării!

4. Românii şi premiul Nobel. Realizaţi o prezentare în care să descrieţi modul în care românii au contribuit la

Resurse bibliografice:
1. http://nobelprize.org/
2. http://nobelprizes.com/nobel/women.html
3. http://www.newworldencyclopedia.org/entry/Nobel_Peace_Prize
4.http://en.wikipedia.org/wiki/Nobel_Prize_controversies#Controversial _exclusions
5. Chirca Mihai Ştefan, Premiile Nobel pentru chimie, Editura Academiei Române, 1992.


Subtema 4. Motorul cu aburi şi societatea industrială modernă

Îmi place călătoria cu trenul. Este un sentiment magnific pe care numai cel care l-a încercat îl poate înţelege. Viteza este uimitoare. Florile de pe marginea căii ferate nu mai sunt flori, sunt pete sau mai degrabă sungi roşii ori albe; grânele se transformă în lungi cosiţe galbene; păşunile sunt panglici verzi, arborii dansează şi se amestecă nebuneşte la orizont.

(Victor Hugo, Scrisori, 1837)

Repere cronologice:
1679 – Denis Papin inventează o pompă cu piston, premergătoare motorului cu aburi.
1712 – Thomas Newcomen construieşte prima pompă cu aburi.
1717 – Prima fabrică modernă în Anglia.
1733 – John Kay inventează suveica zburătoare.
1764 – James Hargreaves inventează maşina de filat.
1768 – Richard Arkwright inventază o maşină de filat acţionată hidraulic.
1769 – James Watt patentează motorul cu abur.
1785 – Edmund Cartwright inventează războiul de ţesut mecanic.
1794 – Henry Cott îmbunătăţeşte metoda de prelucrare a fierului.
1830 – Inaugurarea primei căi ferate pe ruta Liverpool-Manchester.
1837 – Inventarea telegrafului şi a alfabetului Morse.
1856 – Henry Bessemer inventează un convertizor pentru producerea oţelului.
1865-1872 – Inaugurarea căii ferate transcontinentale New York-San Francisco.
1869 – Inaugurarea Canalului Suez.
1876 – Apariţia telefonului lui Bell.
1879 – Inventarea becului electric de către Edison.
1880 – adaptarea motorului electric la tramvaie.
1882 – Thomas Edison construieşte prima centrală electrică publică.
1883 – Gottlieb Daimler inventează motorul cu benzină.
1891-1904 – Construirea căii ferate Transsiberiene.
1892 – Rudolf Diesel brevetează inveţia motorului cu combustie internă.

Contextul general. Invenţiile tehnice din secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea au provocat în societate schimbări profunde, definite, de regulă, prin noţiunea revoluţie industrială. Au apărut maşinile acţionate de forţa aburului, apoi de alte surse de energie ca electricitatea sau hidrocarburile, iar industria a devenit, în multe state, principala ramură economică. Începută în Anglia, în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, revoluţia industrială s-a extins treptat în Europa, apoi pe continentul american, sporind forţa statelor care dispuneau de resurse pentru a dezvolta noile ramuri economice (Marea Britanie, Franţa, Germania, SUA). Transformările economice au afectat toate structurile sociale, inclusiv viaţa cotidiană, permiţând trecerea la societatea industrială. 

 Apariţia motorului cu aburi. Cel mai vechi prototip al unei „maşinării” care folosea forţa aburilor se datorează savantului Heron din Alexandria (sec. I d.Hr.). Aceasta se baza pe o sferă centrală, în care intrau aburii dintre-un fierbător, care erau evacuaţi prin două tuburi laterale, Forţa aburilor determina rotirea sferei. Ca multe alte invenţii care şi-au devansat epoca, nici aceasta nu a avut o întrebuinţare practică.


Fig. 5 - Prima „maşină” cu aburi, invenţia lui Heron din Alexandria (sec. I d.Hr.)

În 1679, francezul Denis Papin a inventat o pompă cu piston („oala lui Papin”), care funcţiona potrivit unui principiu ce se va afla la baza maşinilor utilizate pentru evacuarea apelor din mine, sau pentru ridicarea apei la etajele superioare ale clădirilor. Un astfel de motor cu aburi, proiectat în 1698 de Thomas Savery, s-a aflat la originea maşinii de pompat apa Savery-Newcomen din 1712.


Fig. 6 - Cilindrul cu piston al lui Denis Papin (1680)


Fig. 7 - Motorul cu aburi Savery-Newcomen (1712), pentru pomparea apei

În 1769, Nicolas Cugnot a adaptat pentru prima dată motorul cu aburi unui vehicul pentru transportul oamenilor. El a reuşit să atingă viteza maximă de 5 km/oră, transportând patru persoane. Invenţia lui nu a fost utilizată însă decât pentru transportul armamentului.
În 1763, scoţianul James Watt a acceptat să repare o maşină cu aburi Newcomen. Încercând să o îmbunătăţească, i-a adăugat o cameră de condensare pentru vapori, separată printr-o valvă, noul dispozitiv fiind brevetat în 1769. În 1781, el a pus la punct sistemul mecanic ce permitea transformarea mişcării rectilinii a pistonului în mişcare de rotaţie, sporind în mod semnificativ forţa maşinii. După trei ani, inventatorul obţinea un brevet pentru o locomotivă cu aburi.


Fig. 8 - James Watt (portret de C. F. Von Breda, 1792)


Fig 9 - Motorul cu aburi inventat de James Watt (1774)

Sarcini de lucru:

1. Realizaţi o cronologie a invenţiilor din domeniul tehnic care au marcat revoluţia industrială.

2. Cautaţi informaţii suplimentare şi realizaţi o prezentare PowerPoint în care să demonstraţi modul de funcţionare a motorului cu aburi.

3. Realizaţi o investigaţie cu privire la utilizarea/actualitatea motorului cu aburi în lumea de azi.

Motorul cu aburi şi revoluţia transporturilor. Invenţiile tehnice de la sfârşitul secolului al XVIII-lea au apărut mai ales din necesitatea unei mai bune organizări a activităţii productive din diferite domenii ale economiei. Anglia, cea mai dezvoltată ţară a epocii, a fost spaţiul în care descoperirile tehnice au fost aplicate pentru prima dată în practică, determinând un avânt fără precedent al industriei. Prima ramură economică în care au fost aplicate noile invenţii a fost industria textilă manufacturieră engleză. Suveica zburătoare a lui John Kay, maşina hidraulică de tors a lui Arkwright, războiului de ţesut mecanic inventat de Cartwright au permis sporirea şi diversificarea producţiei. Folosirea motorului perfecţionat al lui James Watt a determinat declanşarea primei etape a revoluţiei industriale, cea bazată pe forţa aburilor. S-a trecut la producerea de utilaje specifice diferitelor ramuri industriale (în minerit, metalurgie, construcţii navale etc.). Treptat, locul manufacturilor a fost preluat de fabrici. Una dintre principalele aplicaţii ale motorului cu aburi a fost reprezentată de locomotiva cu aburi, care a stat la baza apariţiei transportului pe căile ferate.
Iniţial, locomotiva cu aburi a fost considerată utilă în industria minieră. Tram Engine a fost prima construcţie de acst tip, destinată circulaţiei pe drumuri şi nu pe căi ferate cu destinaţie specială. A fost construită de inginerul Richard Trevitchik în 1803-1804.  Locomotiva Catch Me Who Can, construită de acelaţi inginer, pentru transportul pe o şină circulară, a reuşit, în 1808, să atingă viteza-record de 20 km/oră. Prima cale ferată industrială pentru transportul cu aburi a fost construită în Anglia în 1812, air George Stephenson a construit prima locomotivă cu aburi propriu-zisă, pentru transportul pe căi ferate. În 1825, la inaugurarea căii ferate Stokton-Darlington, locomotiva condusă de Stephenson, Locomotion Nr 1, a atins viteza de 19 km/oră, transportând 450 de pasageri. Locomotiva lui Stephenson, The Rocket, cu o viteză de 47 km/oră, a inaugurat calea ferată Liverpool-Manchester (prima cale ferată propriu-zisă) în 1830 şi, odată cu aceasta, un mijloc de transport revoluţionar pentru epoca sa. Căile ferate s-au răspândit apoi în Europa şi în SUA, în statele capabile să susţină financiar construirea lor. Totodată, trenul ca mijloc de transport a stârnit vii controverse, o admiraţie fără margini la unii, o ostilitate evidentă la alţii, a devenit subiect de conversaţie, de opere de artă şi de literatură.


Fig. 10 - Prima cale ferată pentru transportul de pasageri (1830)


Fig. 11 - Inaugurarea căii ferate Liverpool-Manchester (1830)


Fig. 12 - Vagonul de clasa a III-a (pictură de H. Daumier, 1862)

Sursa documentară 1
Totalul mărfurilor tranzitate între Liverpool şi Manchester este estimat la 1200 tone pe zi. (…) Comerţul realizat la Liverpool îşi dublează volumul la fiecare 20 de ani, iar cel de bumbac se dublează la fiecare 10 ani, fără să mai menţionăm aici cărbunele, al doilea ca importanţă după bumbac. Calea ferată va traversa o zonă bogată în cărbune ce urmează a fi exploatat, de aceea Comitetul consideră că o cale ferată în această zonă ar fi extrem de rentabilă.
(Raport al Companiei căilor ferate Liverpool-Manchester, 1926)

Sursa documentară 2
Thiers, ministrul Lucrărilor Publice consideră că nu se va găsi niciodată, în Franţa, atîta fier cât ar fi necesar pentru a acoperi lungimea căilor ferate şi că acestea nu vor fi altceva decât simple jucării pentru locuitorii Parisului. Savanţii avertizează că roţile vor patina pe şine şi nu se va putea frâna în pantă. Mai mult, se consideră că acest mod de transport este nesănătos din cauza fumului, a închiderii călătorilor în compartimentele fără aer, mai ales în cazul tunelelor: trecând brusc de la temperatura exterioară în aerul „îngheţat” al tunelelor, călătorii riscă grave afecţiuni pulmonare.
(E. de Girardin, Lettres parisiennes, 1843)

Sursa documentară 3
Una dintre cele mai evidente schimbări de ordin social ale timpului nostru este dezvoltarea călătoriilor de plăcere în rândul oamenilor simpli. Acum 30 de ani, oamenii de rând nici măcar nu-şi cunoşteau ţara. Acum, pentru o persoană simplă, plecarea „la aer curat” cu ajutorul curselor ieftine ale trenurilor de duminică a devenit o obişnuinţă şi astfel, mii de oameni se îndreaptă vara spre zonele însorite din sud.
(Illustrated London News, 1850)

Sursa documentară 4
Criticii căilor ferate susţin că obiceiurile barbare ale muncitorilor care le construiesc reprezintă o sursă de teroare pentru sate, că rasele de cai vor fi distruse, că hanurile de ţară vor fi ruinate, staţile poştale depopulate, ca şi drumurile de ţară, iar tradiţionalele trăsuri engleze pentru pasageri vor dispărea pe vecie.
(Samuel Smiles, 1850)

Sarcini de lucru:

1. Alcătuiţi o listă a informaţiilor economice, sociale, culturale pe care le puteţi identifica în cele patru surse documetare.

2. Indicaţi care dintre surse conţin aspecte pozitive, respectiv negative ale transportului pe calea ferată.

3. Explicaţi sentimentele puternice stârnite oamenilor din secolul al XIX-lea de noul mijloc de transport.

4. Identificaţi ramurile economice ce se puteau dezvolta pe baza căilor ferate, conform surselor.

5. Realizaţi o prezentare a ilustrării transportului pe calea ferată în opere literare şi artistice, din spaţiul românesc şi din cultura universală.

6. Realizaţi o cercetare cu privire la efectele transportului pe calea ferată asupra mediului înconjurător, în secolul al XIX-lea şi în zilele noastre.

Vaporul cu aburi a reprezentat o aplicare a motorului cu aburi la mijloacele de transport naval. Primele încercări, realizate în secolul al XVIII-lea şi în primii ani ai secolului al XIX-lea nu au stârnit un interes prea mare. Inventatorul vaporului cu aburi este considerat Robert Fulton (1803), care realizase, în 1798, un prototip al submarinului. În 1807, nava Clermont, construită de Fulton a parcurs în 32 de ore distanţa de la New York la Albany (240 km) realizând primul transport comercial al unui vapor cu aburi din istorie.


Fig. 13 - Nava Clermont (1807)

Velele nu au fost abandonate curând, în favoarea propulsiei cu ajutorul motoarelor cu aburi, acestea fiind utilizate multă vreme. După 1840, trecerea la o nouă generaţie de motoare, mai puternice, precum şi la utilizarea elicei pentru propulsare, a determinat creşterea numărului şi a capacităţii vapoarelor, alimentate iniţial cu cărbuni, apoi cu petrol. Treptat, au apărut nave specializate: de transport, de pasageri, pentru misiuni de salvare sau de cercetare. Perioada premergătoare Primului Război Mondial s-a caracterizat, de asemenea, prin creşterea fără precedent a flotelor militare.


Fig. 14 - Titanic (1912, cel mai mare vapor cu aburi)

Sursa documentară 5
O schimbare majoră de va produce în privinţa transportului bunurilor pe mare, similară celei produse pe uscat de apariţia căilor ferate. Pentru a asigura viteza pe care o cere noul trafic de mărfuri este nevoie de mari capacităţi de transport. În câţiva ani vom asista la apariţia vapoarelor transatlantice capabile să ducă 500-600 de tone la o încărcătură.
(Raport asupra activităţii portului Bristol, Marea Britanie, 1849)

Sarcini de lucru:

1. Identificaţi motivele pentru care, timp îndelungat, navele dotate cu motoare cu aburi au navigat şi cu ajutorul velelor.

2. Realizaţi o investigaţie cu privire la evoluţia transportului maritim după 1950 şi până în zilele noastre: schimbări în ceea ce priveşte construcţia navelor, propulsia, mijloacele de orientare, capacitatea de transport, rutele maritime cele mai folosite, riscurile navigaţiei pe mare în lumea actuală.

Societatea industrială: avantaje şi riscuri. Prima revoluţie industrială a schimbat peisajul economic şi social al lumii. Au apărut şi s-au dezvoltat centrele industriale şi miniere, s-au construit noi căi şi mijloace de transport. După 1880, folosirea unor noi surse de energie, electricitatea, gazele naturale şi petrolul, au produs alte schimbări în societate, declanşând a doua etapă a revoluţiei industriale. Lumea urbană s-a dezvoltat într-un ritm rapid, cu numeroase avantaje (sistematizarea urbană, reţelele de canalizare, sistemul sanita şi de educaţie) dar şi dezavantaje (suprapopularea oraşelor, migraţia de la sat la oraş, şomajul, poluarea etc.).

Fig. 15 - Turnătorie de fontă în Marea Britanie (1839)


Fig. 16 - Expoziţia universală de la Londra (Cristal Palace, 1851), triumf al lumii moderne


Fig. 17 - Londra suprapopulată, efect al revoluţiei industriale (desen de Gustave Doré)


Fig. 18 - Miting al muncitorilor britanici (1848)

Creşterea populaţiei marilor oraşe europene între anii 1700-1850.

Sarcină de lucru:

Pe baza imaginilor şi a graficului, alcătuiţi o listă a consecinţelor revoluţiei industriale pentru evoluţia societăţii până în zilele noastre. Ierarhizaţi consecinţele incluse pe listă, în funcţie de importanţa pe care o acordaţi fiecăreia din perspectiva evoluţiei comunităţilor umane.

Identificaţi, în lumea de azi, probleme asemănătoare cu cele determinate, în secolul al XIX-lea, de revoluţia industrială.

Realizaţi o vizită la Muzeul Căilor Ferate Române. Prezentaţi apoi cele aflate, într-o lucrare (prezentare PowerPoint) privind istoria transportului pe calea ferată în România.

Alcătuiţi un eseu cu titlul: Cum ar fi arătat lumea de azi, fără invenţiile datorate revoluţiei industriale?

[cuprins]

Resurse suplimentare


[cuprins]

 

      www.fonduri-ue.ro www.fntm.ro www.uniuneaeuropeana.ro www.fseromania.ro www.fseromania.ro