Violeta Sima
Clasament: Incepator
Publicări: 3
Dată aderare: 07.03.2010
Mesaje recente
|
RE: Mentorat_Tulcea_Teme de lucru si exercitii de reflectie
10.11.2010 08:41
ca răspuns la Elena Darie.
Bună ziua tuturor!
Pentru a răspunde la această primă întrebare, voi menţiona că, în calitatea mea de proaspătă dirigintă a clasei a V-a, am aplicat boboceilor mei chestionarul de identificare a tipurilor de învăţare. După cum ne asigurase d-na mentor, aceste noi incursiuni în lumea elevilor, pe baza orei de dirigenţie, în cazul meu, mi-au proiectat o nouă viziune asupra universului lor, le-am cunoscut potenţialul, iar acum nu-mi rămâne decât să îl exploatez prin activitatea mea didactică.
Practic, beneficiul este simplu: ne îndepărtăm de la învăţământul de masă către un învăţământ particularizat, axat pe elev, nu pe totalitatea elevilor.
Cred că fiecare dintre noi avem ţeluri şi parcursuri unice, diferite prin structura şi impactul realităţilor asupra personalităţii noastre. De ce atunci să îi „absolvim” pe elevi de această experienţă în cadrul şcolii?
Ca să fac o paralelă legată de sănătate, situaţia se apropie de cazul în care discutăm despre un sportiv: nu putem ajunge la o performanţă cu el, dacă, pe lângă antrenamentul zilnic, nu i-am monitoriza şi nutriţia zilnică, starea lui psihică (motivaţia, depresiile), evoluţia fizicului (greutate), etc.
Astfel, ca un prim pas, m-am angajat, prin „Contractul personal despre stilul de predare”, pe care ni l-a înmânat d-na Darie, să mă concentrez mai mult pe individualismul din clasă.
Pentru orele de istorie, consider că racordarea stilului meu de predare la modul de învăţare al elevilor a fost variată, în funcţie de randamentul lor. Însă punctul de la care pornesc, în general, este strategia. Recunosc că aceasta este centrală, căci în van doresc eu să transmit un eveniment, o informaţie, dacă nu mă concentrez pe crearea unor canale conductoare. Gândesc mereu că sunt un maistru, iar existenţa utilajelor şi a materialelor de lucru este vitală.
De aceea, fie am aplicat fişe bazate pe un text, însoţit de o imagine şi de o sarcină practică (sunt diferite ca grad de dificultate, căci am copiii de la un nivel ridicat de cunoştinţe şi abilităţi până la unii cu C.E.S.), fie am recurs la planşe (cultură civică), hărţi, iar în cazul în care mijloacele didactice sunt insuficiente, am apelat întotdeauna la conversaţia particularizată (copiii iubesc să îşi exprime părerea lor, să le „fie auzită vocea”, identitatea, în cele din urmă, metodă uşor de aplicat la orele de civică), la lucrul în echipe, pe care îl stimulez prin diverse competiţii.
Consider că sunt la început de drum. Cu atât mai mult, sunt dispusă să abordez problema învăţământului, pe baza actualităţii, deoarece lumea aceasta este una de explorare. Mă simt permanent ca un cercetător ce pare că a cuprins tainicul, când de fapt elevii îmi demonstrează zilnic că eu îl tatonez. Sper doar să îmi consolidez voinţa aceasta de cercetător şi să mă apropii de sufletele lor, prin această interacţiune, căci în realitate pe acestea le modelăm.
Sima Violeta, profesor de istorie la Şcoala cu cl. I-VIII Cataloi – Frecăţei
|