Practici pedagogice. Planificare pentru succes în învăţare

,,Atunci când predarea se pliază pe nevoile elevilor, atitudinea acestora se schimbă și se obţin rezultate mai bune” (Cotton, 1998). Toţi elevii au nevoie de condiții adecvate nivelului lor si de, sprijin individualizat. Informaţiile obţinute de profesori prin evaluările formative îi ajută să proiecteze activitatea didactică in care utilizeaza resurse procedurale si materiale care să corespundă nevoilor tuturor elevilor. De asemenea, elevii au nevoie de un mediu de învăţare care să le permită să-și folosească punctele tari și interesele pentru a acumula cunoștinţe și pentru a-si dezvolta capacităţile.
Instruirea diferențiată nu are retete,tine de un anumit mod de gândire al educatorului.Factorii de diferentierea elevilor sunt:: varsta, nivelul de cognitie, stilul de invatare, tipurile de inteligente.

Tomlinson (2000) enumeră patru modalităţi prin care profesorii pot diferenţia instruirea:
prin conţinut: ajustarea a ceea ce au de învăţat elevii sau a modului în care ei primesc informaţia necesară;
prin proces: recomandarea unor modalităţi de abordare a conţinutului;
prin produse: crearea de oportunităţi de exersare, aplicare şi extindere a ceea ce au învăţat într-o varietate de moduri;
prin mediul învăţării: crearea unei clase în care să existe zone de studiu în linişte şi zone de interacţiune şi în care să se predea rutine care dezvoltă independenţa de acţiune.


În educaţie nu există reţete, există experienţă acumulată, idei, teorii bazate pe cercetări noi, practici confirmate care şi-au demonstrat în timp eficienţa, valori, principii, reguli.
Succesul educaţiei se bazează pe adaptarea demersului educaţional la nevoile individuale ale fiecărui elev.

Activitatea diferenţiatǎ trebuie sǎ-i cuprindǎ pe toţi elevii clasei, atât pe cei care întâmpinǎ dificultǎţi, cât şi pe cei cu posibilitǎţi deosebite, pentru ca folosindu-se metode şi procedee specifice particularitǎţilor individuale, sǎ se asigure stimularea dezvoltǎrii lor pânǎ la nivelul maxim al disponibilitǎţilor pe care le are fiecare.
În tratarea diferenţiatǎ a elevilor trebuie sa se evite suprasolicitarea elevilor faţǎ de potenţialul psihic real.
Este evidentă superioritatea tratării diferenţiate şi individualizate. Practicienii cunosc însă foarte bine aspectul consumului (de energie, financiar, de timp etc.) în momentul proiectării/aplicării acestei maniere de lucru. Pentru obţinerea unor reale rezultate în activitatea cu elevii este imperios necesar să se intervină cu modificări de tipul: scăderea numărului de elevi la clasă (nu menţinerea artificială a numărului de 20-25 de elevi), dotarea cu un minim de mijloace didactice (computer, copiator, imprimantă, scanner) adecvate unui proces modern de predare-învăţare etc.

De-a lungul timpului am avut ocazia de a interactiona cu cadre didactice care proveneau din medii diferite,insa la fiecare ma intilnit mai mult sau mai putin din ceea ce numim Tact pedagogic.Este ceea ce iese in evidenta la un cadru didactic si reprezinta chiar misterul din jurul acestuia,este modul de abordare a elevului ,de transmitere a unor cunostinte,dar mai mult decit toate este ,,arta'" de a trata diferentiat elevii.Cadrul didactic are obligatia de a sonda si de a afla ceea ce-l diferentiaza pe un copil de celalalt si mai ales de a oferi suportul necesar fiecaruia in a deslusi viata.


Angela Moldovan

Sa plecam de la ideea ca in educatie nu exista retete.Acesta e un lucru foarte adevarat.Trebuie sa ne adaptam zilnic la nevoile si la interesele elevilor,sa gasim mijloace prin care sa-i implicam pe toti elevii in demersul didactic,sa-i cunoastem foarte bine si sa le cerem doar atat cat sunt capabili sa dea.De aceea nu mi se pare corect sa avem o singura programa pe care trebuie sa o parcurgem neaparat,caci sunt copii care nu se ridica la standardele programei.De asemenea ,aceasta programa ne si cam ingradeste creativitatea si felul de lucru la clasa.Da ,stiu ,e important CUM predai un continut,dar sunt elevi care nu pot sa inteleaga un continut in orice fel l-ai prezenta.Atunci ce facem cu acesti elevi?Raman repetenti?Ar trebui sa existe niste standarde minime pe an de studiu.Exista ciclul achizitiilor fundamentale,dar nu le cerem elevilor doar cunostinte fundamentale- adica sa stie sa scrie si sa citeasca,ci ,stim foarte bine ,le cerem mult mai mult.La fel in ciclul de dezvoltare-cine mai poata sa-mi spuna daca elevii retin toate informatiile din geografie si istorie,stiinte si educatie civica?Doar programa le cere,noi ar trebui s-o respectam.Daca cineva vrea sa ne evalueze ,va verifica insusirea cunostintelor dupa programa,nu nu faptul ca te-ai chinuit poate doi ani sa-l inveti pe un elev sa scrie si sa citeasca.Sunt realitati pe care nu toti le putem intelege,sunt sigura ca dascalii din mediul rural stiu despre ce vorbesc.

Azi, elevii au nevoie de profesori care să-i ajute să se cunoască, să se descopere pe ei înşişi, dar care să-i ajute să descopere cunoaşterea şi „să înoate” în oceanul informaţional, prin dezvoltarea competenţelor.
(Competenţele cheie pentru educaţia pe tot parcursul vieţii, Cadru european de referinţă, 2004)
1. Comunicare în limba maternă
2. Comunicare în limbi străine
3. Competenţe în matematică şi competente elementare în ştiinţe şi tehnologie
4. Competenţe în utilizare a noilor tehnologii informaţionale şi de comunicaţie (TIC)
5. Competente pentru a învăţa să înveţi
6. Competenţe de relaţionare interpersonală şi competenţe civice
7. Spirit de iniţiativă şi antreprenoriat
8. Sensibilizare culturală şi exprimare artistică

Teoria Inteligenţelor Multiple ne ajută să ne cunoaştem elevii şi din perspectiva aptitudinilor lor, a intereselor pe care le manifestă şi ne instrumentează în a-i ajuta să evolueze în mod diferit.
Pedagogia TIM implică faptul că profesorii pot să faciliteze învăţarea în mod diferit pe baza forţei şi a slăbiciunii intelectuale ale indivizilor, pot structura activităţile de învăţare în jurul perspectivei multiple de rezolvare a unei probleme prin folosirea diferitelor tipuri de inteligenţe.
1. Inteligenţa corporal–kinestezică
2. Inteligenţa intrapersonală
3. Inteligenţa interpersonală
4. Inteligenţa lingvistică
5. Inteligenţa logico–matematică
6. Inteligenţa muzicală
7. Inteligenţa vizual–spaţială
8. Inteligenţa naturalistă

Întreaga strategie didactică trebuie să aibă o dimensiune de educare a emoţiilor.
Tratarea diferenţiată a elevilor înseamnă respectarea emoţiilor şi sentimentelor fiecăruia.
De ce este inteligenţa emoţională atât de importantă?
Dacă IQ este un dat genetic, IE este acel tip de inteligenţă pe care o îmbunătăţim constant cu fiecare experienţă trăită şi care influenţează eficienţa unei persoane.

În procesul de cunoaştere al elevilor, instruirea/educaţia diferenţiată este răspunsul pe care-l dă cadrul didactic diversităţii de manifestare a elevilor.
Astfel...
• conţinutul, procesul, produsul şi mediul de învăţare se poate diferenţia după profilurile de inteligenţă, nevoile şi interesele elevilor.
• parcurgerea materiei se poate face în conformitate cu ritmurile diferite de învăţare ale elevilor.
• evaluarea este văzută ca un proces formativ, permanent, continuu.